Bunievici
Bunievicii (în croată Bunjevci, în sârbă Буњевци, în maghiară bunyevácok) sunt un grup etnic de limbă slavă care a emigrat în secolul al XVII-lea din Dalmația în teritoriul controlat de Sfântul Imperiu Roman în Bacica și Banat.
Endonim și exonim
[modificare | modificare sursă]Conform filologului Petar Skok(en)[traduceți] (1881-1956) bunievicii din Bacica se numesc pe ei înșiși „șocți” (în croată šokci), în vreme ce maghiarii din Szeged îi numesc dalmát (adică dalmatini, dalmațieni, oameni din Dalmația).[1][2] În Muntenegru termenul „bunievici” desemnează o populație catolică vecină sârbilor ortodocși,[3] iar în Peninsula Istria este un cuvânt peiorativ pentru croați, în sensul că pobunjevčit înseamnă în mod peiorativ „a se catolici”.[1]
Prima menționare a etnonimului a fost datată între 1550 și 1561, când într-o diplomă a fost consemnat un anume Martin Bunavacz din Baranja.[4] Cea mai veche mențiune în Bačka este din 1622, când a fost înscrisă parochia detta Bunieuzi nell' arcivescovato Colociense.[5] Una din primele mențiuni ale etnonimului ca atare a fost făcută de Martin Brajković, episcop de Senj. Acesta a consemnat în 1702 tradiția populară care enumera cinci apartenențe etnice pentru populația din Lika și Krbava, una din ele fiind cea a vlahilor catolici, cunoscuți ca bunievici (Valachi Bunyevacz).[6] La recensământul efectuat în 1712–1714 în Lika și Krbava a fost înregistrat un singur Bunieuacz (Vid Modrich). Conducerea militară a folosit pentru bunievici termenul Valachi Catolici, iar Luigi Ferdinando Marsili i-a numit Meerkroaten (croați de litoral).[7][8]
Personalități
[modificare | modificare sursă]- Josif Pančić (1814–1888), botanist[9]
- Gaja Alaga (1924–1988), fizician[10][11]
- Mirko Vidaković (1924–2002), botanist[10]
- Antun Gustav Matoš (1873–1914), scriitor, părintele literaturii croate moderne[12]
- Mijo Mandić (1857–1945), scriitor
- Petar Šarčević (1935–2001), scriitor
- Ante Pavelić (1889–1959), politician
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Skok, Petar (). Etimologijski rječnik hrvatskoga ili srpskoga jezika I: A–J (în sârbo-croată). pp. 237–238.
- ^ Heka, Ladislav (). „Uloga Hrvata u povijesti slobodnog i kraljevskog grada Szegedina”. Annals of the Institute for Scientific and Art Research Work in Osijek (în sârbo-croată) (26): 57–73.
- ^ Černelić 2016, p. 215–216.
- ^ Heka, László (). Povijesna uloga i značenje Hrvata Dalmatina u životu Segedina / A Szegedi Dalmaták (Bunyevácok) története (în maghiară și croată). Szeged: Bába. Accesat în .
- ^ Černelić 2016, p. 16.
- ^ Černelić 2016, p. 13.
- ^ Kaser, Karl; Grandits, Hannes; Gruber, Siegfried (). Holjevac, Željko, ed. Popis Like i Krbave 1712. godine : obitelj, zemljišni posjed i etničnost u jugozapadnoj Hrvatskoj (PDF) (în sârbo-croată). Zagreb: Srpsko kulturno društvo Prosvjeta. pp. 20–21, 30, 264. ISBN 953-6627-52-3. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Šarić, Marko (). Holjevac, Željko, ed. „Predmoderne etnije u Lici i Krbavi prema popisu iz 1712./14” (PDF). Identitet Like: Korijeni I Razvitak (în sârbo-croată). Zagreb: Institut društvenih znanosti Ivo Pilar. 1: 338, 347–350, 357, 360, 369–372. ISBN 978-953-6666-65-2.
- ^ bio.bg.ac.rs: Format:Webarchiv
- ^ a b croatia.ch: Format:Webarchiv (kroatisch)
- ^ Bunjevci Croats in Bačka
- ^ matos-tovarnik.hr: Format:Webarchiv
Vezi și
[modificare | modificare sursă]| Slavii estici |
|  |
|---|---|---|
| Slavi apuseni | ||
| Slavii de sud | ||
.svg){kind=small}