Chiril al Alexandriei

Chiril din Alexandria
Date personale
Născut376 d.Hr.[2] Modificați la Wikidata
El Mahalla El Kubra⁠(d), Egipt Modificați la Wikidata
Decedat (68 de ani) Modificați la Wikidata
Alexandria, Egipt Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata
OcupațiePope of the Coptic Orthodox Church
cleric[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba greacă veche Modificați la Wikidata
Venerație
Sărbătoare9 iunie
27 iunie[1]  Modificați la Wikidata
Sfinți
Chiril din Alexandria,pictură din 442

Chiril din Alexandria (n. ca. 375, Alexandria - d. 27 iunie 444, Alexandria) a fost patriarh al Alexandriei în perioada 412 - 444, când orașul era la apogeul influenței sale în Imperiul Roman.

Este considerat Părinte al Bisericii și Învățător al Bisericii, dar împăratul roman Teodosiu al II-lea l-a condamnat pentru că se purta ca un faraon îngâmfat, iar episcopii nestorieni în Primul Conciliu de la Efes l-au declarat eretic, numindu-l un monstru, născut și educat pentru distrugerea bisericii.[3]

Patriarh al Alexandriei

[modificare | modificare sursă]

Unchiul său, patriarhul Teofil, a murit pe 15 octombrie 412, iar Chiril a fost numit patriarh pe 18 octombrie 412, deși partida îl favoriza pe arhidiaconul Timotei.

Persecutarea novatianilor și a evreilor

[modificare | modificare sursă]

Chiril a urmat unchiului său într-o poziție cu multă putere și influență, rivalizând cu prefectul orașului, în vremuri de tulburări și conflicte, deseori violente, între locuitorii păgâni, evrei și creștini.[4]

A început să-și exercite autoritatea prin închiderea bisericilor Novatienilor și confiscarea lucrurilor lor sfinte.

Apoi a dorit să-i îndepărteze pe evrei și a cerut ca aceștia să fie înlăturați din oraș.

Orestes, prefectul orașului, nu vedea niciun sens în aceste atacuri, așa că s-a plâns lui Teodosiu, dar a fost respins de regenta Pulcheria, o creștină fanatică. Ca urmare, evreii au fost expulzați din oraș.[5]

Uciderea Hypatiei

[modificare | modificare sursă]

S-a afirmat, mai ales din cauza caracterului său impulsiv, că Sfântul Chiril ar fi responsabil de uciderea, în anul 415, a filozoafei neoplatoniciene Hypatia de către o bandă de creștini fanatici. Studii moderne consideră uciderea Hypatiei ca fiind rezultat al luptei între două facțiuni creștine, moderații lui Orestes, susținuți și de către Hypatia, și conservatorii lui Chiril.[6] Chiril însuși considera studiul filozofiei drept erezie.[7][8] Conform teologului catolic Otto Bardenhewer, atribuirea responsabilității pentru uciderea Hypatiei lui Chiril ar fi lipsită de temei real.[9]

  1. ^ Calendarium Romanum, p. 27 
  2. ^ Dictionary of African Biography 
  3. ^ Edward Gibbon, Decline and Fall of the Roman Empire, 47
  4. ^ Preston Chesser, "The Burning of the Library of Alexandria". Arhivat din original la . Accesat în . , eHistory.com
  5. ^ McGuckin, p. 12
  6. ^ Maria Dzielska, Hypatia of Alexandria, Cambridge (Mass.): Harvard University Press, 1995. (Revealing Antiquity, 8), p. xi, 157. ISBN 0-674-43775-6
  7. ^ Socrates Scholasticus, Ecclesiastical History, VII.15.
  8. ^ Gibbon: The History of the Decline and Fall of the Roman Empire, XLVII.
  9. ^ (Bardenhewer, Geschichte, p. 24)

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Sfântul Ciril Patriarhul Alexandriei: Studiu Iconografic, Ion Barnea, 1946
  • Timotei Seviciu, Doctrina hristologică a Sf. Chiril al Alexandriei, Editura Mitropoliei Banatului, 1973

Legături externe

[modificare | modificare sursă]