Iolanda de Aragon

Iolanda de Aragon
Date personale
Născută	11 august 1384 Barcelona, Catalonia, Spania
Decedată	14 noiembrie 1442 (58 de ani)[1][2] Saumur, Communauté d'agglomération Saumur Val de Loire⁠(d), Franța
Înmormântată	cathédrale Saint-Maurice d'Angers[*][[cathédrale Saint-Maurice d'Angers (cathedral located in Maine-et-Loire, in France)|​]]
Părinți	John I of Aragon[*][[John I of Aragon (King of Aragon)|​]] Violant of Bar[*][[Violant of Bar (Aragonese queen consort)|​]]
Frați și surori	Joanna of Aragon, Countess of Foix[*][[Joanna of Aragon, Countess of Foix (Aragonese infanta)|​]]
Căsătorită cu	Ludovic al II-lea de Anjou (din 2 decembrie 1400)[3][4]
Copii	René de Anjou[3][4] Louis III d'Anjou[*][[Louis III d'Anjou (15th century Spanish noble)|​]][3] Charles IV, Count of Maine[*][[Charles IV, Count of Maine (French noble)|​]][3] Maria de Anjou[3][4] Yolande of Anjou[*][[Yolande of Anjou (consort duchess of Brittany)|​]][3]
Religie	creștinism
Ocupație	politiciană
Limbi vorbite	Catalana veche limba latină Middle French[*][[Middle French (historical variety of French used c. 1350–1600)|​]] limba occitană aragoneză medievală[*]​
Activitate
Apartenență nobiliară
Titluri	duce Infante of Aragón[*][[Infante of Aragón (Spanish nobility title applied to the descendants of Aragon kings)|​]]
Familie nobiliară	Casa de Aragon[*]​
Regină consoartă
Modifică date / text

Iolanda de Aragon (n. 11 august 1384, Barcelona, Catalonia, Spania – d. 14 noiembrie 1442, Saumur, Communauté d'agglomération Saumur Val de Loire^⁠(d), Franța)^[5] a fost regentă a Aragonului, regină consort a Neapole, ducesă de Anjou, contesă de Provence. A fost fiica lui Ioan I de Aragon și a soției acestuia, Iolanda de Bar. Iolanda a jucat un rol crucial în lupta dintre Franța și Anglia, influențând evenimente, finanțând armata Ioanei d'Arc în 1429 și înclinând balanța în favoarea Franței. Mai este cunoscută sub numele de Jolantha de Aragon și Violant d'Aragó.

Iolanda s-a născut la Zaragoza, Aragon la 11 august 1384. A fost fiica cea mare a regelui Ioan I de Aragon și a celei de-a doua soții, Iolanda de Bar, nepoata regelui Ioan al II-lea al Franței. A avut trei frați și două surori și cinci frați vitregi mai mari din prima căsătorie a tatălui ei.

În 1389, Ludovic al II-lea de Anjou a fost încoronat rege al Neapole. Mama lui, Marie de Blois a început negocierile pentru a căsătorie între el și Iolanda pentru a preveni obstrucționarea Aragonului asupra domniei sale. Când Iolanda a împlinit 11 ani, ea a semnat un document care să dezavueze orice promisiune făcută de ambasadori despre căsătoria ei cu Ludovic al II-lea. În 1395 și regele Richard al II-lea al Angliei a deschis negocieri pentru mâna Iolandei. Pentru a preveni căsătoria, regele Carol al VI-lea al Franței a oferit-o pe fiica sa Isabella regelui Richard.^[6]

După decesul tatălui Iolandei, Maria de Blois l-a convins pe unchiul Iolandei, Martin I de Aragon, să aprobe căsătoria Iolandei cu Ludovic al II-lea. Nunta a avut loc la Arles, la 2 decembrie 1400 și a fost un mariaj fericit.^[7]