Ionel Fernic

Ionel Fernic
Date personale
Născut	29 mai 1901 Târgoviște, România Târgoviște, Dâmbovița, România
Decedat	22 iulie 1938 pădurea Negrileasa, România (accident aviatic) Stulpicani, Suceava, România
Cetățenie	România
Ocupație	compozitor, aviator, parașutist
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Origine	român
Gen muzical	muzică ușoară
Instrument(e)	pian, chitară
Modifică date / text

Ionel Fernic (n. 29 mai 1901, Târgoviște – d. 22 iulie 1938, Bucovina) a fost un compozitor român de muzică ușoară, aviator (pilot civil) și unul dintre primii parașutiști români. Între alte preocupări ale sale au intrat scrisul (proze de mici dimensiuni, textier pentru multe dintre romanțele sale) și munca de gazetar.

Ionel Fernic s-a născut în anul 1901 la Târgoviște ca fiu al inginerului mecanic Teodor Fernic. Vărul său, inginerul George Fernic, a fost aviator și constructor de avioane, care a murit într-un accident de avion la o paradă aviatică la Expoziția aviatică de la Chicago din octombrie 1930. La câteva luni după naștere, din cauza sarcinilor de serviciu ale tatălui la șantierele navale din Galați, familia Fernic s-a mutat la Galați. La vârsta de doi ani, Fernic și-a pierdut mama, care a murit la nașterea fratelui sau, Grigore. Dupa ce a invatat, conform dorinței răposatei sale mame , la o școala primară luterană din București, s-a întors la Galați, unde a învățat la Liceul Vasile Alecsandri. Primele lecții de ghitară și pian le-a primit de la profesorul sau de muzica de la liceu, compozitorul Theodor Fuchs.

Pasionat de muzică, dar și de aparatele de zbor, Ionel Fernic a fost îndrumat de părinți să-și continue studiile într-o facultate tehnică; totuși, a optat pentru Conservatorul din București, unde a intrat la secția de artă dramatică cu cea mai bună medie. Deși remarcat de profesorii săi, tânărul nu s-a impus pe specializarea oferită de școală. A avut ocazia să joace alături de Aristide Demetriade, Ion Manolescu, Mișu Fotino ș.a. O dată încheiate studiile (1924), Fernic și-a satisfăcut stagiul militar la Școala de ofițeri în rezervă din Ploiești; a rămas în oraș pentru câțiva ani și tot aici a compus o parte importantă a repertoriului său. Din 1931 se mută la București.^[1]

Poate sub îndrumarea profesorului Fuchs, Fernic a compus în ultimul an de liceu balada Cruce albă de mesteacăn (1919), prima sa piesă de muzică ușoară. După ce s-a stabilit la Ploiești, înțelegând nevoia de a compune muzică de succes, dar și totodată pentru a-și verifica posibilitățile, a scris romanțe și tangouri. Primul său tango, compus în 1931, s-a intitulat Minciuna (mai cunoscut prin titlul Pe boltă când apare luna, reprezentând primul vers din refren); în fapt, melodia este o adaptare a unei piese franțuzești, propusă de Nicolae Kirițescu. Versurile în limba franceză au fost înlocuite cu unele noi, scrise de Aurel Felea.

„Într-o zi stăteam acasă și exersam la pian. Simțeam oarecare inspirație în acel moment și am luat hârtia și condeiul în mână. După o muncă de o jumătate de oră, am compus «Minciuna», primul meu tango. Primul meu succes nu m-a îmbătat deloc, căci îmi dădeam seama cât e de ieftin, dar trebuia să trăiesc și m-am pus cu nădejde pe lucru, luptând din răsputeri să escaladez, cât era cu putință, zidurile banalității.”

—Ionel Fernic

În doar câțiva ani, Ionel Fernic a devenit autorul a peste patru sute de șlagăre. Multe dintre compozițiile sale s-au bucurat de faimă în epocă și continuă să fie apreciate până în ziua de astăzi. În prezent, se editează anual sau la distanță de câțiva ani, noi compilații de muzică ușoară care includ piese semnate de Fernic.

Din anul 1927, Fernic și-a încercat pentru scurt timp talentul scriitoricesc, publicând un volum de schițe, Misterele din Mizil (pe modelul seriilor publicate în foileton, de mare succes în Europa; de exemplu, Misterele Parisului). În 1928 a publicat un volum de poezii, Prăștii și câteva cărți pentru copii. A fondat revista satirică Să nu te superi că te-njur.

La începutul anilor treizeci, Fernic se mută definitiv în București.

Fernic a absolvit Școala de pilotaj de la Băneasa în primăvara anului 1935, primind brevetul de zburător. Figurează în evidențele piloților români de turism și sport; tot atunci se arată interesat de parașutism. Fernic execută primul salt cu parașuta în cadrul unui miting aviatic la aeroportul Băneasa. Va trebui să renunțe la parașutism din pricina unui accident la aterizare, în cadrul mitingului aviatic organizat la Ismail,^[2] ocazie cu care își fracturează piciorul drept. Este numit directorul Școlii de pilotaj din Cernăuți; va fi medaliat de însuși regele Carol al II-lea cu o distincție importantă, „Virtutea Aeronautică”.

„L-am cunoscut într-o zi a anului 1937 pe un aerodrom din București, unde a aterizat cu avionul său pentru o mică revizie. În carlinga din față avea legată în chingi o chitară.
Când l-am întrebat ce-i cu chitara acolo, mi-a răspuns că «nu-i chitară, ci este iubita lui, care îl însoțește pretutindeni.» Socotindu-i zisele o mică și nevinovată nebunie, am râs și i-am acceptat ca bun răspunsul, deoarece noi, aviatorii acelor vremuri, aveam fiecare nebuniile noastre. Altfel n-am fi putut zbura cu aripile legate cu sârmă și proptite cu bandaje și atele din scânduri de gard atunci când o întâmplare nefericită făcea să ne ciobim la câte o aterizare forțată de vreun teren necunoscut.”

—Ioan Crăciun, pilot-aviator în rezervă

Despre senzația provocată de săritura cu parașuta, Ionel Fernic mărturisea:

„Nu simt niciun fel de rău sau gol la stomac. Sunt perfect conștient, simt cum alunec în aer și aștept deschiderea parașutei. E o senzație de neînchipuit! Nici un zgomot, cât de mic, nu tulbură imensa și maiestuoasa tăcere a oceanului de azur. Ar trebui pana unui d'Anunzzio ca să poată descrie întreaga frumusețe și poezie a acestei fantastice călătorii pe undele nevăzute ale eterului.”

—Ionel Fernic

Ionel Fernic și-a pierdut viața într-un accident aviatic pe data de 22 iulie 1938, la vârsta de 37 de ani. Pasager al unui zbor pe ruta Varșovia-București-Salonic (compania poloneză LOT), Fernic și-a pierdut viața alături de toți ceilalți pasageri, din cauze necunoscute, avionul prăbușindu-se în pădurea de la Negrileasa, în apropiere de satul Stulpicani, județul Suceava. Rămășițele lui Ionel Fernic au fost incinerate la Crematoriul bucureștean; la eveniment au participat prieteni și colaboratori din lumea muzicii și aviatori care, fie i-au cântat piesele mai îndrăgite, fie l-au omagiat printr-o demonstrație de zbor deasupra Bucureștiului.

„O personalitate care a întrunit prin valențele talentului său multilateral, inspirația poetului, harul cântărețului-interpret al propriilor romanțe și tangouri, curajul și pasiunea zburătorului îndrăzneț, afirmându-se ca pilot și parașutist sportiv, acesta a fost, în câteva cuvinte, Ionel Fernic.”

—Ștefan Soverth - „Parașutiștii în luptă”

În lipsa unor informații cronologice, titlurile nedatate vor fi așezate la capătul listei și ordonate alfabetic.

Piesa Pe boltă când apare luna apare sub numele Minciuna, a doua variantă a titlului fiind preferată chiar de către autor.

• Trei scrisori despre cântec și zbor. Medalion Fernic, articol publicat în almanahul „Flacăra” (1988, editat pentru Revelionul 1989), pag. 209-211
• Hai să ne promovăm valorile, ep. 37^{[nefuncțională]}, articol publicat pe blog-ul „Din și despre Galați” (31 octombrie 2006)
• Compozitorul, poetul și aviatorul Ionel Fernic, articol semnat de Mihai Athanasie-Petrescu (25 decembrie 2006)

• Fernic, Ionel (1967). Melodii alese, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.S. România, București
• Cele mai frumoase romanțe de ieri și de azi (1983). Supliment al revistei „Muzica”, Editura Muzicală, București

• Soverth, Ștefan (1973). Parașutiștii în luptă, colecția „Memorii de război”, Editura Militară, București.
• Ucrain, Constantin (1983). Compozitorul înălțimilor, Editura Muzicală, București.

• Ionel Fernic, virtuoz muzician și temerar aviator (partea I^{[nefuncțională]}, partea a II-a^{[nefuncțională]}), articol semnat de Comandor-aviatorul Marin Rădoi
• Romanian Music: Songs from Old Bucharest, texte și înregistrări de muzică ușoară din perioada interbelică (între care, câteva piese de Fernic)
• Biografia lui Ionel Fernic, publicată în „Dicționarul de personalități” oferit de site-ul aviatori.ro
• Un visător^{[nefuncțională]}, 10 aprilie 2005, Costin Anghel, Jurnalul Național
• 70 de ani de la moartea compozitorului Ionel Fernic, 22 iulie 2008, Amos News
• Vanatorul de vise - IONEL FERNIC - Galeria celebritatilor, Otilia Teposu, Formula AS - anul 2011, numărul 984