Kosovo de Nord
Kosovo de Nord (în sârbă Северно Косово, cu alfabetul latin: Severno Kosovo; în albaneză Kosova Veriore) este numele neoficial al unei regiunii situate în partea nordică a provinciei Kosovo cu o populație majoritară sârbă care este guvernată în mare parte independent de restul teritoriului disputat care are o majoritate albaneză.[1][2] Denumirea de Kolașinul Ibarului (în sârbă Ибарски Колашин, cu alfabetul latin: Ibarski Kolašin; în albaneză Kollashini i Ibrit) este un toponim datat dinaintea partiției politice, se referă de asemenea la această regiune.
Kosovo este subiectul unui statul constituțional contestat: este definit de Rezoluția 1244, ca parte a RFI (fiind o provincie autonomă a republicii constituente a republicii Serbia) sub administrația interimară a Națiunilor Unite dar guvernul provizoriu a declarat unilateral independența la 18 februarie 2008[3] și a fost recunoscută parțial. Majoritatea instituțiilor sârbe refuză să o recunoască, continuând să susțină că teritoriul face parte din Serbia. In schimb instituțiile kosovare susțin că întregul teritoriu este guvernat indiferent de guvernul provizoriu instituit de sârbi.[4] Întregul teritoriu se află sub control efectiv a forțelor NATO care asigură securitatea față de amenințările interne și externe.[5]
Kosovo de Nord este de departe cea mai mare zonă dominată de sârbii din Kosovo iar spre deosebire de celelalte se învecinează direct cu Serbia Centrală. Acest lucru a facilitat abilitatea sa de a se guverna aproape complet independent de instituțiile din Kosovo într-o stare de facto al partiției. Deși procesul de statut al provinciei Kosovo a exclus în mod repetat formalizarea partiției ca soluție permanentă, acesta aflându-se în discuție pentru ieșirea din impas.[6][7]
Geografie
[modificare | modificare sursă]Kosovo de Nord este alcătuit din regiunea care cuprinde municipiile Leposavić, Zvečan și Zubin Potok și o parte relativ mică din Kosovska Mitrovica. Acesta din urmă include acele părți ale orașului Mitrovica, care sunt corespunzătoare pe malul nordic al râului Ibar. Cuprinde o suprafață de 1.200 km² sau 11% din teritoriul provinciei.[8] Datorită frontierei cu Serbia Centrală, partea de nord a provinciei Kosovo nu este, strict vorbind, o „enclavă sârbă” sau „exclavă sârbă”.
Kosovo de Nord este bogat în minerale, fiind cunoscută odinioară mina Trepča.
Părțile Kosovo de Nord sunt:
Istorie
[modificare | modificare sursă]Partea de nord a provinciei Kosovo a fost populată de triburile tracice și ilirice înainte de a fi cucerit de romani în secolul I d.Hr. Regiunea era cunoscută cu numele Dardania, după ce un trib traco-iliric se așezase în acea regiune. În 284, Dardania a devenit provincie a Imperiului Roman iar ulterior a Imperiului Bizantin în 395 d.Hr. Între secolele V-VII, în timpul migrației popoarelor, slavii au ocupat teritoriul și s-au amestecat cu autohtonii (traci și iliri), din această sinteză formându-se poporul sârb. În secolul XI a fost cucerit complet de statul sârb Rașka, transformat în regat în 1217 și țarat în 1346. Odată cu prăbușirea sa în feudalismul în anii 1370, partea de nord a provinciei Kosovo a aparținut Casei de Lazarevici și în 1402 integrată în despotat. Bogăția surselor de ape minerale a fost descoperită și exploatată pentru prima dată de către boierii sârbi. După 1455, otomanii au cucerit regiunea și au integrat-o în provincia Rumelia.
De-a lungul istoriei noul imperiu a populat regiunea cu religia și cultura islamică, inclusiv popularea turcilor, albanezilor și a altor popoare printre sârbii ortodocși. Între 1689 și 1690 habsburgii au reușit să preia controlul asupra regiunii cu ajutorul sârbilor răsculați. În secolul XIX a fost creat Vilaietul Kosovo în timpul restructurării otomane. A devenit unul dintre centrele culturii sârbești în tărâmul otoman. Congresul de la Berlin din 1878 Kosovo de Nord a trecut sub administrația noului Principat al Serbiei, care a recăpătat teritoriul după aproape cinci secole urmat apoi de înfrângerea otomanilor de către Liga Balcanică în timpul Primului Război Balcanic în 1912.
Între 1915 și 1918 a fost pentru scurt timp sub ocupația Puterilor Centrale în timpul primului război mondial, după care a fost restaurat la un regat unificat al sârbilor, croaților și slovenilor. Inițial făcea parte din Districtul Zvecan, dar în 1922, o nouă divizie unitariană administrativă a fost adoptată și cea mai mare parte a devenit o parte a Zonei Rașka. În 1929, numele de Regat a fost redenumit în Iugoslavia iar Kosovo de Nord a devenit parte din Banovina Zeta. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, după ocupația Puterilor Axei în 1941, mare parte din Kosovo de Nord se afla sub regimul dictatorial al lui Milan Nedici. Cetnicii erau prezenți in regiune, dar a fost complet eliberat de partizanii iugoslavi în 1945, devenind o parte a Unității Federale a Serbiei în cadrul unei Iugoslavii Democratice. În 1959, s-a decis să consolideze eliminarea elementul sârbesc din regiunea autonomă Kosovo-Metohia, astfel încât zona care cuprinde azi Kosovo de Nord să fie anexat. Odată cu alipirile și modificările structurale la sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970, partea de nord a provinciei Kosovo a trecut sub administrația directă a Priștinei, influența Belgradului scăzând treptat.
Controlul Serbiei asupra provinciei a fost restaurată în 1989 și 1990. După campania NATO de bombardare din 1999, provincia Kosovo trecut sub administrație internațională și, practic, întregul control al Serbiei asupra acesteia a dispărut.
Orașul Zvečan are un mare patrimoniului istoric la fel și partea nordică a orașului Kosovska Mitrovica.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ BBC, Could Balkan break-up continue?, 22.02.08
- ^ „Krstraica, 23 iulie 20010”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Kosovo declares independence from Serbia”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Kosovo PM: End to Parallel Structures, BalkanInsight.com, 7 martie 2008
- ^ „NATO's role in Kosovo”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Kosovo partition 'on the table'
- ^ „BIRN - Serbia Plays Kosovo Partition Card”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ OSCE profiles of Leposavić, Zubin Potok and Zvečan, 1 mai 2006