Nicolae Drăganu

Membru titular al Academiei Române

Nicolae Drăganu
Date personale
Născut	18 februarie 1884 Zagra, Bistrița-Năsăud, Austro-Ungaria
Decedat	18 decembrie 1939 Cluj, Regatul României
Înmormântat	Cimitirul Hajongard din Cluj
Copii	Tudor Drăganu
Cetățenie	România
Religie	Biserica Română Unită cu Roma
Ocupație	filolog[*]​ istoric literar[*]​ lingvist
Limbi vorbite	limba română[1]
Primar al Municipiului Cluj
În funcție din 1933 – 1938
Precedat de	Victor Deleu
Succedat de	Laurian Gabor
Premii	Ordinul Coroana României Ordinul național „Steaua României” Ordinul Leului Alb Crucea de Merit
Alma mater	Universitatea „Eötvös Loránd” din Budapesta
Profesie	Filolog
Modifică date / text

Nicolae Drăganu (n. 18 februarie 1884, Zagra, comitatul Bistrița-Năsăud – d. 18 decembrie 1939, Cluj) a fost un filolog, lingvist, istoric literar român și deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.^[2]. A fost tatăl juristului Tudor Drăganu (1912-2010).

A fost fiul Dochiei (născută Manu) și al lui Teodor Drăganu, învățător. După absolvirea școlii „triviale” din comună, urmează Gimnaziul Superior Fundațional din Năsăud (1902). Bursier din fondurile grănicerești, studiază, din 1902 până în 1906, filologia clasică și limba română la Universitatea din Budapesta. Doctor în filologie română cu teza Compunerea cuvintelor românești (1906). Obține atestatul în limba și literatura latină, greacă și română, fiind promovat profesor ordinar la liceul din Năsăud. Este abilitat ca docent la Universitatea din Cluj (1916), iar după Marea Unire participă la reorganizarea acesteia. Profesor de limba și literatura română veche la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj. Face parte din colectivul Muzeului Limbii Române, întemeiat de Sextil Pușcariu, la Cluj, în 1919, unde participă la elaborarea Dicționarului limbii române. Preocupări de filologie, lexicologie, onomastică, sintaxă și istorie literară. Decan al Facultății de Litere, apoi rector al Universității Regele Ferdinand din Cluj.

A participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 în calitate de delegat al Gimnaziului superior fundațional din Năsăud.^[3]. Între 1933-1938 a fost primar al municipiului Cluj.

• Două manuscripte vechi. Codicele Todorescu și Codicele Marțian, București, 1914.
• Toponimie și istorie, Cluj, 1928.
• Românii în veacurile IX - XIV pe baza toponimiei și a onomasticei, București, 1933.
• Histoire de la littérature roumaine de Transylvanie des origines à la fin du XVIIIe siècle, București, 1938 (reeditată în 2003 de Eugen Pavel și Octavian Șchiau).
• Morfemele românești ale complementului în acuzativ și vechimea lor, București, 1943.
• Istoria sintaxei, București, 1945.
• Elemente de sintaxă a limbii române, București, 1945.

• Membru corespondent (1923) și membru activ al Academiei Române (1939).

• Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – D
• Alma Mater Napocensis Arhivat în 4 martie 2016, la Wayback Machine.

La Wikisursă există texte originale legate de Nicolae Drăganu

• Bibliografia operelor lui Nicolae Drăganu (1906-1938), în „Dacoromania”, X, 1941, p. 169-183.
• Bibliografia operelor lui Nicolae Drăganu (1939-1984), în „Cercetări de lingvistică”, XXIX, 1984, nr. 2, p. 116-121.
• Eugen Pavel, Arheologia textului, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2012, p. 138-147.
• Dicționarul general al literaturii române, coordonator general Eugen Simion, ediția a II-a revizuită, adăugită și adusă la zi, vol. III, D–G, București, Editura Muzeul Literaturii Române, 2017, p. 317-320.
• Ioan I. Șerban, Dorin Giurgiu, Ionela Mircea, Nicolae Josan, Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii, 2003

• Lista primarilor Clujului
• Lista delegaților la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia