Olaf al II-lea al Danemarcei
| Olaf II și IV | |
| Rege al Danemarcei, Norvegiei | |
.jpg) Reprezentarea lui Olaf al II-lea pe Tapițeria Kronborg (Castelul Kronborg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | daneză Oluf Håkonsen norvegiană Olav Håkonsson |
| Născut | decembrie 1370 Castelul Akershus, Oslo |
| Decedat | 23 august 1387 (16 ani) Castelul Falsterbo, Falsterbo |
| Înmormântat | Mănăstirea Sorø, Danemarca |
| Cauza decesului | cauze naturale  |
| Părinți | Haakon al VI-lea al Norvegiei Margareta I a Danemarcei |
| Religie | creștinism |
| Ocupație | monarh |
| Locul desfășurării activității | Danemarca |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | rege[*][1] |
| Familie nobiliară | Bjelbo |
| Rege al Danemarcei | |
| Domnie | 3 mai 1376 – 23 august 1387 |
| Predecesor | Valdemar IV |
| Succesor | Margaret I |
| Rege al Norvegiei | |
| Domnie | 29 iulie 1380 – 23 august 1387 |
| Predecesor | Haakon VI |
| Succesor | Margaret I |
Modifică date / text  | |
Olaf al II-lea Haakonsson (n. 1370, Comuna Oslo(d), Norvegia – d. , Falsterbo, Malmöhus(d), Suedia) a fost rege al Danemarcei sub numele de Olaf al II-lea (1376–1387) și rege al Norvegiei sub numele de Olaf al IV-lea (1380–1387). Olaf a fost fiul regelui Haakon al VI-lea al Norvegiei și nepotul regelui Magnus al IV-lea al Suediei. Mama lui a fost regina Margareta I a Danemarcei, care a fost fiica regelui Valdemar al IV-lea al Danemarcei.
A devenit rege al Danemarcei la vârsta de doar cinci ani și mai târziu și-a succedat tatăl ca rege al Norvegiei. Timp de 400 de ani care au urmat, Norvegia va fi condusă din Danemarca, până la separarea din 1814.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Când bunicul matern Valdemar al IV-lea al Danemarcei a murit, Olaf avea doar cinci ani. El a fost proclamat rege al Danemarcei anul următor de către Danehof. Mama lui, regina Margareta, a fost regentă în timpul minoratului său.
Olaf a devenit rege al Norvegiei după moartea tatălui său în 1380. Chiar și după ce Olaf a ajuns la majorat (15 ani) în 1385, mama sa a continuat să domnească pentru el. Odată cu ascensiunea lui la tronul norvegian, Danemarca și Norvegia au fost, astfel, unite într-o uniune personală condusă din Danemarca. Danemarca și Norvegia au avut același rege, cu scurte excepții, până la independența Norvegiei în 1814.
În august 1387, la vârsta de 16 ani, Olaf a murit pe neașteptate; a fost înmormântat la mănăstirea Sorø. Imediat au apărut zvonuri că Olaf a fost otrăvit, lucru care mai târziu a alimentat povestea "falsului Olaf".
După moartea lui, mama lui Olaf a fost proclamată "doamnă atotputernică și regentă a regatului Danemarcei". La acea vreme, Danemarca nu avea legi care să permită unei femei să conducă de drept. În anul următor Norvegia a proclamat-o "regină domnitoare". După înfrângerea și răsturnarea regelui Albert în 1389, regina Margareta I a Danemarcei a fost proclamată "doamnă atotputernică a Suediei". La 13 iunie 1397, ea a fost în măsură să unească cele trei regate scandinave într-o uniune personală sub o singură coroană pentru succesorul ei, Eric de Pomerania.[2]
După Olaf, timp de peste 550 de ani, nici un rege norvegian nu s-a născut pe pământ norvegian, până la nașterea prințului Harald în 1937. De asemenea, moartea lui Olaf a dus la stingerea liniei masculine a dinastiei Bjelbo în Suedia.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în
- ^ Arild Huitfeldt. Danmarks riges Krønike
| ||||||||||||||||||||||||||||
