Pasul Buzău
| Pasul Buzău | |
| Altitudine | 670 m |
|---|---|
| Munți | Masivul Podu Calului la nord-est Masivul Siriu la sud-vest |
| Coordonate | 45°33′56.93″N 26°10′14.42″E / 45.5658139°N 26.1706722°E |
| Țară |  România |
| Văi | Buzău |
| Ascensiune începând din | Satul Crasna (NV) Satul Gura Siriului (SE) |
| Drum de acces |  DN10 |
| Perioadă de închidere | Deschis tot timpul anului |
  Pasul Buzău (România) | |
Modifică date / text  | |
Pasul Buzău (în maghiară Bodzai-szoros), este o trecătoare situată pe DN10 la 670 m altitudine[1] și, care traversează Carpații Orientali leagând orașul Nehoiu de Depresiunea Întorsura Buzăului.[2]
Date geografice
[modificare | modificare sursă]Trecătoarea este situată pe valea Buzăului între Masivul Siriu – aflați la sud-vest și Masivul Podu Calului – aflați la nord-est, pe culmea dintre Piscu Cheii - aflat la nord-est și Delul Scurt aflat la sud-vest[1], între satele Crasna aflat la nord-vest și Gura Siriului aflat la sud-est. Aici în gresia de Siriu, Buzăul a creat un scurt sector de chei.[3]
Cele mai apropiate căi ferate sunt 504 (secundară) Buzău - Nehoiașu (73 km) situată pe valea Buzăului și 403 (secundară) Brașov - Întorsura Buzăului (36 km)
În apropiere spre nord-est se află Pasul Delușor – (situat între Munții Vrancei și Masivul Penteleu)[4], spre nord-vest Pasul Predeluș din Munții Întorsurii[5], iar spre sud-vest pasurile Tabla Buții (Tătarilor) dintre Munții Tătaru și Masivul Siriu și Boncuța dintre Masivul Ciucaș și Munții Tătaru.[6]
File de istorie
[modificare | modificare sursă]Prin trecătoare trecea ruta comercială care lega Brașovul de portul Brăilei.[7]
A fost denumită de turci Tallisin (adică Trecatoarea fericirii), spre a încuraja soldații în campaniile de invadare a Transilvaniei. Oștile otomane au traversat pasul în anii 1421, 1432, 1438, 1508, iar în anii 1599 și 1600 acesta a fost traversat de oștile lui Mihai Viteazul, respectiv de către un corp de armată al fiului său Nicolae Pătrașcu.[8]
Încă de la construirea celor două tronsoane de cale ferată de o parte și alta a pasului, au existat intenții – ajunse în stadiul de proiectare dar nematerializate, de traversare a acestuia de către o cale ferată în scopul realizării unei conexiuni cu Brăila. Promotorul inițial al acestei idei a fost Imperiul Austro-Ungar.[9]
Intrarea României în Primul Război Mondial a făcut ca trecătoarea să redevină teatru de operațiuni militare începând cu 15 august 1916.[10] După succesele inițiale, Armata a II-a Română reorganizată sub comanda generalului Averescu și retrasă pe aliniamentul Carpaților a opus în august-octombrie 1916 pe Divizia a 6-a, Diviziei germane 89 comandate de generalul von Bellow.[11] Deși Pasul Buzău a fost menit unei lovituri secundare cu rolul de a fixa pe teren trupele române[12], lupte violente în zonă au continuat și după apogeul Bătăliei Treacătorilor dintre 15–28 octombrie. Schimbările repetate ale situației de o parte și de alta au mers până la cucerirea Muntelui Siriu și retragerea temporară a românilor pe dreapta râului Siriu. Ulterior zilei de 30 octombrie inițiativa a revenit din nou trupelor române, care au reluat acțiunile ofensive și la 2 noiembrie au luptat din nou de-a lungul Pasului Buzău. Epuizarea combatanților a făcut ca situația să devină staționară, până la retragerea generală impusă de înfrângerea suferită în urma Bătăliei de pe Neajlov-Argeș.[11][12].
În luptele purtate aici s-a remarcat cu prisosință locotenent-colonelul Traian Epure, comandantul Regimentului 3 Vânători din Divizia a 6-a care, a acționat energic și a apărat îndârjit linia de apărare opusă ofensivei germane de pe valea Buzăului.[11]
Obiective turistice de interes situate în apropiere
[modificare | modificare sursă]Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Atlas rutier România, Furtună Constantin, Ed. All, 2010, ISBN 978-973-724-101-6
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Harta Munților Buzăului, accesat 2013.10.10
- ^ Op. cit. Bibliografie: Atlas rutier România
- ^ Studiul microbiostratigrafic al Cretacicului superior din perimetrul Zăbrătău-Crasna-Gura Harțagului (Valea Buzăului), Emil Pavel Radu, Teză de Doctorat, Universitatea București, Facultatea de Geologie și Geofizică, Catedra Geologie - Paleontologie, acesat 2014.02.08
- ^ Harta turistică a Munților Vrancei, Florin Roman, Alexandru Ugron Adam, accesat 2013.10.10
- ^ Harta Munceilor Întorsurii, Asaltul Carpaților, Consiliul Național al Organizației Pionierilor, București, 1985, accesat 2013.10.10
- ^ Harta turistică a Munților Ciucaș[nefuncțională], Maria Rodica Niculescu, 1985, accesat 2013.10.10
- ^ Istoria plaiurilor nehoiene, portalul Primăriei orașului Nehoiu, primaria-nehoiu.ro, accesat 2014.02.08
- ^ Așzarea și istoria depresiunii Întorsura Buzăului, intorsura.ro, accesat 2013.10.10
- ^ 8.1 Transporturile - 8. Transporturile, turismul și comunicatiile - Zonele industriale și comerciale ale vechii Orșove după 1850, Alexandru Botu, accesat 2014.02.08
- ^ Tabla Buții, străveche punte de legătură între Transilvania și exteriorul Arcului Carpatic, mărturie a zbuciumatei istorii românești și a sud-estului european Arhivat în , la Wayback Machine., Corina Bărăgan Sporea (Prof.),22 martie - 4 aprilie 2013, Condeiul ardelean, Nr. 267, accesat 2014.05.23
- ^ a b c Monumentul eroilor de la Siriu județul Buzău Arhivat în , la Wayback Machine., Mircea Tînase (Dr.), Eroi si morminte: studii si comunicari sustinute la sesiunea anuala a Oficiului National pentru Cultul Eroilor, ediția a II-a' - Vol. 2, sub. red. Oficiului Național pentru Cultul Eroilor (coord.: Catalin Fudulu), Ed. Alpha MDN, Buzău - București, 2008, accesat 2014.05.23
- ^ a b Prahova în anii Primului Război Mondial, Zorilă Polin, Teză de Doctorat, Facultatea de Istorie - Universitatea din București, București, 2011, accesat 2014.05.23
Galerie
[modificare | modificare sursă]
