Roxana Eminescu
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Roxana Eminescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (77 de ani)  București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | critic literar[*] istoric |
| Limbi vorbite | limba română limba portugheză limba franceză |
| Activitate | |
| Organizație | université de Bretagne-Occidentale[*] |
Modifică date / text  | |
Roxana Eminescu (n. , București, România) este o cercetătoare a istoriei literaturilor și civilizațiilor de limbă portugheză, critic literar, jurnalistă, profesoară și traducătoare română. Se pensionează de vârstă în 2014, după 20 de ani de profesorat în calitate de conferențiar la Universitatea din Brest, Franța.
Scurtă biografie
[modificare | modificare sursă]Roxana Eminescu este fiica Yolandei Eminescu (1921-1998), juristă, specialistă în dreptul proprietății intelectuale, și a lui Ștefan Stătescu, medic oftalmolog și poet (d. 1989). Roxana Eminescu are un fiu, Ion Teodor Eminescu-Iacobescu.
După obținerea bacalaureatului la liceul Gheorghe Lazăr, intră la Universitatea București, unde obține diploma de licență în franceză. În 1978 își susține teza de doctor în filologie romanică despre Fernando Pessoa, avându-l ca director științific pe academicianul Iorgu Iordan. Este cercetătoare științifică la Academia de Științe Sociale și Politice, București, între 1971 și 1981.
În 1981, din motive politice, ia calea exilului. După ce a primit o bursă de profesorat în Portugalia, a lucrat aproape trei ani la ziarul O Tempo din Lisabona, apoi s-a stabilit în Franța. Devine cetățeană franceză. Pe lângă cariera în învățământ, este cercetătoare la CREPAL, centrul de cercetare al lusofoniei de la Sorbona, Paris. Aici a făcut parte din redacțiile revistelor Esprit, L'Autre Journal, Encore.[1] Se specializează în ariile romanului contemporan, teoriei literare a formelor scurte și a literaturii intime (gen epistolar, jurnal intim și memorii).
Opera
[modificare | modificare sursă]- Preliminarii la o istorie a literaturii portugheze, București, Editura Univers, 1979;
- As coordenadas do romance português contemporâneo, Biblioteca Breve, Lisabona, 1983;
- Catalogue des traductions françaises d’auteurs portugais (littérature) - împreună cu Fatima Gil - Fundația Calouste Gulbenkian, Paris, 1994.
- Geneviève Hennet de Goutel, Écrits de guerre et d’amour, édition établie et présentée par Roxana Eminescu, L’Harmattan 2017.
A tradus
[modificare | modificare sursă]- Casa mare din Romarigães de Aquilino Ribeiro
- Ploaie oblică, antologie din poezia lui Fernano Pessoa, Premiul de traducere al Uniunii Scriitorilor în 1980.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Băileșteanu, Fănuș (). Personalități culturale românești din străinătate. Editura România Press. p. 75.
