Turneul celor Patru Trambuline

Turneul celor Patru Trambuline
Sport	Sărituri cu schiurile
Data începerii	14 decembrie 1952
Prezență online	site web oficial
Pentru ediția actuală, vedeți : 1953 Four Hills Tournament[*][[1953 Four Hills Tournament (1953 edition of the Four Hills Tournament)|​]]
Modifică date / text

Turneul celor Patru Trambuline este o competiție de sărituri cu schiurile ce se desfășoară în Germania și Austria ce cuprinde patru etape din cadrul Cupei Mondiale de sărituri cu schiurile.

Campionul Turneului celor Patru Trambuline este cel care obține cele mai multe puncte în cele 4 concursuri. Cele patru concursuri individuale sunt parte a Cupei Mondiale de Sărituri cu schiurile, iar atribuirea punctelor se face în exact același mod ca în toate celelalte evenimente ale Cupei Mondiale.

Imagine	Place	Nume	Punctul K	Lungimea	Record
	Oberstdorf, Germania	Schattenbergschanze	K-120	HS 137	143,5 m (2003) Sigurd Pettersen, Norvegia
	Garmisch-Partenkirchen, Germania	Große Olympiaschanze	K-125	HS 140	144,0 m (2021) Dawid Kubacki, Polonia
	Innsbruck, Austria	Bergiselschanze	K-120	HS 130	138,0 m (2015) Michael Hayböck, Austria
	Bischofshofen, Austria	Paul-Außerleitner-Schanze	K-125	HS 140	145,0 m (2019) Dawid Kubacki, Polonia

Una dintre particularitățile turneului este sistemul său de calificare. Spre deosebire de alte evenimente de sărituri cu schiurile în care cei mai buni 30 de concurenți din prima rundă de calificare se califica pentru a doua rundă, toate evenimentele Turneului urmează un sistem eliminatoriu, introdus pentru prima dată în sezonul 1996-1997.

Cei 50 de concurenți sunt împărțiți în 25 de perechi. Toți cei 25 de câștigători ai acestor dueluri, plus cei mai buni cinci învinși, se califica pentru a doua rundă. Teoretic, este posibil ca un concurent care termină în prima rundă pe locul al 12-lea să nu se califice pentru a doua rundă (în cazul în care pierde duelul său, cinci învinși norocoși și câștigătorii duelurilor lor au rezultate mai bune), în timp ce săritorul cu rezultatul al 49-lea se poate califica (dacă "rivalul" lui are cel mai slab rezultat). Pe de altă parte, este puțin probabil ca săritorii să fie dezavantajați de o eventuală modificare semnificativă a condițiilor meteorologice între începutul și sfârșitul primei serii. O schimbare a direcției și a vitezei vântului poate face imposibil pentru cei mai buni săritori să aibă un rezultat bun. În cazul unor condiții semnificativ mai rele în a doua jumătate a primei serii, există posibilitatea ca majoritatea celor mai buni săritori să fie eliminați. Asocierea directă a concurenților reduce impactul acestor condiții. În acest format al competiției seriile de calificare sunt apreciate la fel de bine, deoarece săritorii cu un rezultat mai bun de calificare vor avea posibilitatea de a concura împotriva unor săritori cu un rezultat mai slab. Prin urmare, nu este de ajuns pentru un săritor să fie în primii 50 în calificări (cu orice rezultat), dar este mai bine pentru el să obțină un rezultat cât mai bun posibil.

Primul săritor din concurs este cel care s-a calificat al 26-lea, urmat de perechea sa, care s-a calificat al 25-lea. Următoarea pereche e formată din cei care s-au calificat al 27-lea și al 24-lea, apoi cea formată din cei care s-au calificat al 28-lea și al 23-lea etc. Ultima pereche are ultimul săritor calificat împotriva primului săritor. Cu toate acestea, celor din primii 10 din Cupa Mondiale primesc un loc sigur în competiție și există posibilitatea să nu participe la calificări. Acest lucru ar putea însemna să existe câteva perechi puternice în partea finală a primei runde.

Dacă calificarea este amânată până în ziua de concurs, sistemul eliminatoriu nu este utilizat și concursul urmează regulile obișnuite ale Cupei Mondiale. Din acest motiv în sezonul 2007-2008 sistemul eliminatoriu a fost folosit doar la Oberstdorf.

An	Oberstdorf	Garmisch- Partenkirchen	Innsbruck	Bischofshofen	Victorie per total
1952–53	Erling Kroken	Asgeir Dølplads	Sepp Bradl	Halvor Næs	Sepp Bradl
1953–54	Olav Bjørnstad	Olav Bjørnstad	Olav Bjørnstad	Sepp Bradl	Olav Bjørnstad
1954–55	Aulis Kallakorpi	Aulis Kallakorpi	Torbjørn Ruste	Torbjørn Ruste	Hemmo Silvennoinen
1955–56	Eino Kirjonen	Hemmo Silvennoinen	Koba Zakadze	Yuri Skorzov	Nikolay Kamenskiy
1956–57	Pentti Uotinen	Nikolay Kamenskiy	Nikolai Schamov	Eino Kirjonen	Pentti Uotinen
1957–58	Nikolai Kamenski	Willi Egger	Helmut Recknagel	Helmut Recknagel	Helmut Recknagel
1958–59	Helmut Recknagel	Helmut Recknagel	Helmut Recknagel	Walter Habersatter	Helmut Recknagel
1959–60	Max Bolkart	Max Bolkart	Max Bolkart	Albin Plank	Max Bolkart
1960–61	Juhani Kärkinen	Koba Zakadze	Kalevi Kärkinen	Helmut Recknagel	Helmut Recknagel
1961–62	Eino Kirjonen	Georg Thoma	Willi Egger	Willi Egger	Eino Kirjonen
1962–63	Toralf Engan	Toralf Engan	Toralf Engan	Torbjørn Yggeseth	Toralf Engan
1963–64	Torbjørn Yggeseth	Veikko Kankkonen	Veikko Kankkonen	Baldur Preiml	Veikko Kankkonen
1964–65	Torgeir Brandtzæg	Erkki Pukka	Torgeir Brandtzæg	Bjørn Wirkola	Torgeir Brandtzæg
1965–66	Veikko Kankkonen	Paavo Lukkariniemi	Dieter Neuendorf	Veikko Kankkonen	Veikko Kankkonen
1966–67	Dieter Neuendorf	Bjørn Wirkola	Bjørn Wirkola	Bjørn Wirkola	Bjørn Wirkola
1967–68	Dieter Neuendorf	Bjørn Wirkola	Gariy Napalkov	Jiří Raška	Bjørn Wirkola
1968–69	Bjørn Wirkola	Bjørn Wirkola	Bjørn Wirkola	Jiří Raška	Bjørn Wirkola
1969–70	Gariy Napalkov	Jiří Raška	Bjørn Wirkola	Jiří Raška	Horst Queck
1970–71	Ingolf Mork	Ingolf Mork	Zbyněk Hubač	Ingolf Mork	Jiří Raška
1971–72	Yukio Kasaya	Yukio Kasaya	Yukio Kasaya	Bjørn Wirkola	Ingolf Mork
1972–73	Rainer Schmidt	Rainer Schmidt	Sergei Botschkov	Rudolf Höhnl	Rainer Schmidt
1973–74	Hans-Georg Aschenbach	Walter Steiner	Hans-Georg Aschenbach	Bernd Eckstein	Hans-Georg Aschenbach
1974–75	Willi Pürstl	Karl Schnabl	Karl Schnabl	Karl Schnabl	Willi Pürstl
1975–76	Toni Innauer	Toni Innauer	Jochen Danneberg	Toni Innauer	Jochen Danneberg
1976–77	Toni Innauer	Jochen Danneberg	Henry Glaß	Walter Steiner	Jochen Danneberg
1977–78	Matthias Buse	Jochen Danneberg	Per Bergerud	Kari Ylianttila	Kari Ylianttila
1978–79	Yuri Ivanov	Josef Samek	Pentti Kokkonen	Pentti Kokkonen	Pentti Kokkonen
1979–80	Jochen Danneberg	Hubert Neuper	Hubert Neuper	Martin Weber	Hubert Neuper
1980–81	Hubert Neuper	Horst Bulau	Jari Puikkonen	Armin Kogler	Hubert Neuper
1981–82	Matti Nykänen	Roger Ruud	Manfred Deckert Per Bergerud	Hubert Neuper	Manfred Deckert
1982–83	Horst Bulau	Armin Kogler	Matti Nykänen	Jens Weißflog	Matti Nykänen
1983–84	Klaus Ostwald	Jens Weißflog	Jens Weißflog	Jens Weißflog	Jens Weißflog
1984–85	Ernst Vettori	Jens Weißflog	Matti Nykänen	Hroar Stjernen	Jens Weißflog
1985–86	Pekka Suorsa	Pavel Ploc	Jari Puikkonen	Ernst Vettori	Ernst Vettori
1986–87	Vegard Opaas	Andreas Bauer	Primož Ulaga	Tuomo Ylipulli	Ernst Vettori
1987–88	Pavel Ploc	Matti Nykänen	Matti Nykänen	Matti Nykänen	Matti Nykänen
1988–89	Dieter Thoma	Matti Nykänen	Jan Boklöv	Mike Holland	Risto Laakkonen
1989–90	Dieter Thoma	Jens Weißflog	Ari-Pekka Nikkola	František Jež	Dieter Thoma
1990–91	Jens Weißflog	Jens Weißflog	Ari-Pekka Nikkola	Andreas Felder	Jens Weißflog
1991–92	Toni Nieminen	Andreas Felder	Toni Nieminen	Toni Nieminen	Toni Nieminen
1992–93	Christof Duffner	Noriaki Kasai	Andreas Goldberger	Andreas Goldberger	Andreas Goldberger
1993–94	Jens Weißflog	Espen Bredesen	Andreas Goldberger	Espen Bredesen	Espen Bredesen
1994–95	Reinhard Schwarzenberger	Janne Ahonen	Kazuyoshi Funaki	Andreas Goldberger	Andreas Goldberger
1995–96	Mika Laitinen	Reinhard Schwarzenberger	Andreas Goldberger	Jens Weißflog	Jens Weißflog
1996–97	Dieter Thoma	Primož Peterka	Kazuyoshi Funaki	Dieter Thoma	Primož Peterka
1997–98	Kazuyoshi Funaki	Kazuyoshi Funaki	Kazuyoshi Funaki	Sven Hannawald	Kazuyoshi Funaki
1998–99	Martin Schmitt	Martin Schmitt	Noriaki Kasai	Andreas Widhölzl	Janne Ahonen
1999–00	Martin Schmitt	Andreas Widhölzl	Andreas Widhölzl	Andreas Widhölzl	Andreas Widhölzl
2000–01	Martin Schmitt	Noriaki Kasai	Adam Małysz	Adam Małysz	Adam Małysz
2001–02	Sven Hannawald	Sven Hannawald	Sven Hannawald	Sven Hannawald	Sven Hannawald *
2002–03	Sven Hannawald	Primož Peterka	Janne Ahonen	Bjørn Einar Romøren	Janne Ahonen (2)
2003–04	Sigurd Pettersen	Sigurd Pettersen	Peter Žonta	Sigurd Pettersen	Sigurd Pettersen
2004–05	Janne Ahonen	Janne Ahonen	Janne Ahonen	Martin Höllwarth	Janne Ahonen (3)
2005–06	Janne Ahonen	Jakub Janda	Lars Bystøl	Janne Ahonen	Janne Ahonen (4) Jakub Janda
2006–07	Gregor Schlierenzauer	Andreas Küttel	Anders Jacobsen	Gregor Schlierenzauer	Anders Jacobsen
2007–08	Thomas Morgenstern	Gregor Schlierenzauer	Janne Ahonen	Janne Ahonen	Janne Ahonen (5)
2008–09	Simon Ammann	Wolfgang Loitzl	Wolfgang Loitzl	Wolfgang Loitzl	Wolfgang Loitzl
2009–10	Andreas Kofler	Gregor Schlierenzauer	Gregor Schlierenzauer	Thomas Morgenstern	Andreas Kofler
2010–11	Thomas Morgenstern	Simon Ammann	Thomas Morgenstern	Tom Hilde	Thomas Morgenstern
2011–12	Gregor Schlierenzauer	Gregor Schlierenzauer	Andreas Kofler	Thomas Morgenstern	Gregor Schlierenzauer
2012–13	Anders Jacobsen	Anders Jacobsen	Gregor Schlierenzauer	Gregor Schlierenzauer	Gregor Schlierenzauer (2)
2013–14	Simon Ammann	Thomas Diethart	Anssi Koivuranta	Thomas Diethart	Thomas Diethart
2014–15	Stefan Kraft	Anders Jacobsen	Richard Freitag	Michael Hayboeck	Stefan Kraft
2015–16	Severin Freund	Peter Prevc	Peter Prevc	Peter Prevc	Peter Prevc
2016–17	Stefan Kraft	Daniel-André Tande	Daniel-André Tande	Kamil Stoch	Kamil Stoch
2017–18	Kamil Stoch	Kamil Stoch	Kamil Stoch	Kamil Stoch	Kamil Stoch * (2)
2018–19	Ryoyu Kobayashi	Ryoyu Kobayashi	Ryoyu Kobayashi	Ryoyu Kobayashi	Ryoyu Kobayashi *
2019–20	Ryoyu Kobayashi	Marius Lindvik	Marius Lindvik	Dawid Kubacki	Dawid Kubacki
2020–21	Karl Geiger	Dawid Kubacki	Kamil Stoch	Kamil Stoch	Kamil Stoch (3)
2021–22	Ryoyu Kobayashi	Ryoyu Kobayashi	Ryoyu Kobayashi	Daniel Huber	Ryoyu Kobayashi (2)
2022–23	Halvor Egner Granerud	Halvor Egner Granerud	Dawid Kubacki	Halvor Egner Granerud	Halvor Egner Granerud

Janne Ahonen este singurul săritor de schi care a câștigat turneul de cinci ori, cu victorii în 1998-1999, 2002-03, 2004-05, 2005-06 și 2007-08. Jens Weißflog a fost primul săritor de schi care a ajuns la patru victorii, câștigând turneele din 1984, 1985, 1991 și 1996. Helmut Recknagel și Bjørn Wirkola au câștigat trei titluri fiecare. Victoriile lui Wirkola a venit în trei ani consecutivi (1967-1969), un record încă neegalat.

Cea de a patra victorie a lui Janne Ahonen din 2005-06 a fost prima în care victoria împărțită, cu Jakub Janda, care a câștigat primul său titlu la acest turneu.

Jens Weißflog și Bjørn Wirkola au câștigat fiecare zece concursuri la Turneul celor Patru Trambuline. Janne Ahonen si Gregor Schlierenzauer sunt următorii cu 9 victorii, iar Matti Nykänen are șapte.

În 2000-01, la a 49-a ediție a turneului, Adam Małysz l-a învins pe al doilea clasat, Janne Ahonen, 104,4 puncte. Aceasta este cea mai mare diferență de câștig din istoria turneului. El a câștigat, de asemenea, toate cele patru calificări în acel an. În anul următor, Sven Hannawald a devenit primul care a câștigat toate cele patru concursuri într-un singur sezon, record ce a rezistat 16 ani, până la ediția cu numărul 66 din sezonul 2017-18 când polonezul Kamil Stoch a reușit și el să câștige toate cele 4 etape ale turneului, după care chiar în sezonul următor aceeași performanță a reușit-o și japonezul Ryoyu Kobayashi.

Germania are cele mai multe victorii, șaisprezece (dintre care unsprezece au fost înainte de 1989). Urmează Finlanda cu 15 victorii, apoi Austria cu 14 victorii și Norvegia cu 10 victorii. Cehoslovacia și unul dintre succesorii săi, Cehia au cu două victorii; următoarele țări au toate o singură victorie: Japonia, Slovenia, Polonia și URSS.

• de Site web oficial