Carlo Emilio Gadda

Carlo Emilio Gadda
Date personale
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Milano, Regatul Italiei[6][7] Modificați la Wikidata
Decedat (79 de ani)[1][2][8][9][10] Modificați la Wikidata
Roma, Italia[11] Modificați la Wikidata
Înmormântatcimitero acattolico di Roma[*][[cimitero acattolico di Roma (cemetery in Rome, Italy; located near Porta San Paolo)|​]][9] Modificați la Wikidata
Cetățenie Italia ()
 Regatul Italiei () Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet
scriitor
inginer
politician
prozator[*] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiParis[12] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană[13][14] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materPolitehnica din Milano[*]  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Viareggio ()
Premiul Bagutta ()
premiul Feltrinelli[*]
Premio Formentor de las Letras[*][[Premio Formentor de las Letras (Spanish literary award)|​]] ()  Modificați la Wikidata
Prezență online

Carlo Emilio Gadda (n. 14 noiembrie 1893 - d. 21 mai 1973) a fost un scriitor italian. A introdus elemente de jargon și dialectale îmbogățind limba literară italiană până la un nivel baroc. Opera sa polemică și protestatară dezvăluie adevărul despre fascism, utilizând în acest scop alegoria și grotescul.

Mama originară din Ungaria. La vârsta de șaisprezece ani și-a pierdut tatăl. Familia s-a aflat într-o situație grea, mama s-a străduit să păstreze aspectul bunăstării (un element care a fost folosit mai târziu în proza scriitorului). A studiat la Universitatea Politehnică din Milano. A fost membru al primului război mondial, a fost capturat, s-a aflat într-o tabără din apropiere de Hanovra. A revenit în patria sa în 1919, unde a absolvit universitatea. În perioada 1920-1935 a lucrat ca inginer electric (inclusiv trei ani în Argentina). Din anii 1940, el se ocupa de literatură, a activat la radio.

  • 1931: Madonna filozofilor ("La Madonna dei filosofi")
  • 1934: Castelul din Udine ("Il castello di Udine")
  • 1939: Minunile Italiei ("Le meraviglie d'Italia")
  • 1943: Anii ("Gli anni")
  • 1944: Adalgisa, povestiri scurte ("L'Adalgisa")
  • 1952: Prima carte de fabule ("Il primo libro delle favole")
  • 1953: Nuvele din ducatul în flăcări ("Novelle dal ducato in fiamme")
  • 1955: Jurnal de război și închisore ("Giornale di guerra e di prigionia"); Vise și fulgere ("I sogni e la folgore")
  • 1957: Încurcătura blestemată din strada Merulana ("Quer pasticciaccio brutto de via Merulana")[15]
  • 1958: Călătoriile, moartea ("I viaggi, la morte")
  • 1963: Cunoașterea durerii ("La cognizione del dolore")
  • 1964: Louis al Franței ("I Luigi di Francia")
  • 1967: Eros și Priapus ("Eros e Priapo")
  • 1970: Mecanica ("La meccanica")

A câștigat Premiul Bagutta în 1934 cu scrierea Il castello di Udine, iar în 1953 Premiul Viareggio cu Novelle dal ducato in fiamme.

  1. ^ a b The Fine Art Archive, accesat în  
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ Carlo Emilio Gadda, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  4. ^ „Carlo Emilio Gadda”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ Carlo Emilio Gadda, SNAC, accesat în  
  6. ^ Гадда Карло Эмилио, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  7. ^ „Carlo Emilio Gadda”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ BeWeB, accesat în  
  9. ^ a b Find a Grave, accesat în  
  10. ^ Dizionario Biografico degli Italiani, accesat în  
  11. ^ „Carlo Emilio Gadda”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  12. ^ RKDartists, accesat în  
  13. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  14. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  15. ^ Gadda, Carlo Emilio, Încurcătura blestemată din strada Merulana, București, 1969: Editura pentru Literatură Universală, Colecția Romanul Secolului XX, p. 295