First Folio

Volume
First Folio

The tragedie of Romeo and Juliet[] The tragedie of Hamlet, Prince of Denmarke[] Macbeth[] The tragedie of King Lear[] The tragedie of Cymbeline[*]
Informații generale
Autor	William Shakespeare
Gen	Teatrul renascentist englez
Ediția originală
Titlu original	Mr. William Shakespeares Comedies, Histories, & Tragedies First Folio
Limba	Limba engleză modernă timpurie
Editură	Edward Blount and William and Isaac Jaggard
Coperta de	Martin Droeshout
Țara primei apariții	Anglia
Data primei apariții	1623
Număr de pagini	circa 900
OCLC	31083701
Modifică date / text

First Folio este referirea prescurtată la prima ediție (cea princeps, dar și a tipăriturilor ulterioare ale aceleiași „șarje”) a pieselor dramaturgului englez William Shakespeare, apărută în 1623, la șapte ani după moartea Marelui Bard.

Mr. William Shakespeare's Comedies, Histories, & Tragedies, în română, Comediile, dramele istorice și tragediile domnului William Shakespeare, este titlul complet al acestei prime colecții (extinsă și aproape completă) a pieselor scriitorului William Shakespeare.

Expresia First Folio este folosită frecvent de criticii moderni ai operelor sale, deși, în varii contexte, termenul first folio se poate folosi și pentru alți scriitori englezi, așa cum sunt Ben Jonson (Ben Jonson folios – 1616) ori prima tipăritură (Beaumont and Fletcher folios – 1647) a scriitorilor Francis Beaumont și John Fletcher, dramaturgi englezi ai epocii Teatrului Renașterii engleze (1558 - 1642), considerați întemeietorii comediei de intrigă în Anglia.

Tipărită în format folio și având 36 de piese (a se compara cu en lista pieselor lui Shakespeare), a fost îngrijită de colegii lui William Shakespeare John Heminges și Henry Condell. Edița a fost dedicată „incomparabilei perechi de frați" (conform originalului, "incomparable pair of brethren") William Herbert, al 3-lea Duce de Pembroke și fratelui său Philip Herbert, Duce de Montgomery (ulterior al 4-lea Duce de Pembroke), care au fost cei doi „mecena” ai ediției.

Deși 18 din piesele shakespeariene fuseseră publicate anterior în quarto, înainte de 1623, ediția First Folio este categoric singurul text de bază pentru circa 20 de piese și o sursă valoroasă de texte comparate pentru multe din piesele publicate anterior. Ediția Folio include toate piesele larg considerate aparținând efectiv lui Shakespeare cu excepția a patru piese, Pericle, Prinț al Tironului, Cei doi nobili veri (Two Noble Kinsmen) si alte două piese pierdute, Cardenio (History of Cardenio, de fapt, Istoria lui Cardenio) și Love's Labour's Won, (Câștigul chinurilor dragostei – prin comparație cu Zadarnicele chinuri ale dragostei - Love's Labour's Lost).

Datorită staturii speciale a scriitorului William Shakespeare în cultura de limbă engleză, The First Folio este considerată una dintre cele mai importante și influente cărți publicate vreodată în limba engleză.^[1]

Considerații în epocă

Articole principale: Viața lui Shakespeare, Monumentul funerar al lui Shakespeare, Reputația lui Shakespeare și Lista pieselor lui Shakespeare în quarto.

La 23 aprilie 1616,^[a] William Shakespeare a decedat în locul său natal, Stratford-upon-Avon, și a fost îngropat în biserica Sfintei Treimi din Stratford-upon-Avon două zile mai târziu.

După o lungă carieră ca actor, autor dramatic și acționar în compania de teatru Lord Chamberlain's Men (ulterior numită King's Men, între 1585–1590 ^[b] și, din nou, între 1610–1613),^[c] Bardul devenise suficient de bine situat financiar, fiind printre cei mai cunoscuți și apreciați dramaturgi englezi, atât pe scenă, cât și în/prin piesele publicate.^[11]^[d] Oricum, reputația sa nu ajunsese la nivelul suprem de astăzi, ca fiind cel mai mare scriitor al limbii engleze și dramaturgul de ne-egalat al întregii lumi.^[12]^[13]^[14]

Un monument funerar în biserica Sfintei Treimi (The Holy Trinity Church) fusese comandat, probabil de Susanna Hall, fata sa cea mai mare, și apoi instalat în cimitirul bisericii, cel mai probabil înainte de 1617–1618, dar un monument în Colțul poeților din interiorul catedralei Westminster Abbey, nu a fost ridicat în cinstea sa decât în 1740.^[15]

Poetul William Basse scrisese un poet-elegie, în perioada 1618–1620, comemorându-l pe Marele Bard, dar nimic despre sănătatea sa nu „transpirase” nici în corespondența sa diplomatică nici în publicațiile culturale de pe continent. Ducele William Herbert, care ocupase în acea perioadă poziția de Lord Chamberlain, având, de asemenea, autoritate asupra companiei teatrale en King's Men, fiind superiorul lui Shakespeare, în calitatea sa de Groom of the Chamber, nu a făcut nicio remarcă despre decesul său.^[16]^[17]

Conținutul ediției

Cele 36 de piese ale ediției First Folio au fost aranjate în ordinea prezentată mai jos. Piesele care nu fuseseră publicate anteriror anului 1623, deși fuseseră cunoscute și jucate, au fost marcate cu un asterix (*). Fiecărei piese prezente îi este indicată tipul de resursă, determinată de cercetarea bibliografică specifică.^[18]

Termenul englezesc de foul papers, a cărut traducere „vagă” ar fi „hârtii nelegiuite,” desemnează doar schițele de lucru ale unei piese de teatru ale lui Shakespeare. După revizuire și completare, o altă transcriere, mai apropiată de intenția finală a autorului, un fel de „copie corectă” (engleză fair copy), ar urma a fi pregătită de către autor sau de către un scrib angajat de acesta.

Un astfel de manuscris, copia corectă, ar fi trebuit să fie plin de adnotări conținând indicații scenice precise și pline de amănunte, necesare traducerii în practică a viziunii autorului. De asemenea, trebuia să conțină toate celelalte detalii, necesare susținerii reprezentării spectacolului „în cele mai bune condiții.” Totodată, această copie corectă ar fi urmat a sluji realizării unei alte copii, considerată a fi bun de tipar. Unui acest al treilea tip de manuscris i s-ar putea atribui conotația modernă de „manuscris cu indicații regizorale,” (engleză prompt book), în scopul utilizării sale pentru punerea efectivă în scenă.

Interesant este, conform modului de a gândi în epoca teatrului shekespearean, că oricare din aceste variante de copii (din ce în ce mai „rafinate”), puteau fi folosite, în orice combinație, ca sursă pentru un text tipărit. Important este a se vedea și semnificația cuvântului englezesc prompter, folosit în teatru.

Eticheta Qn denominează a n-a ediție quarto a unei piese de teatru.

Comedii (Comedies)

1 (C 1) Furtuna — (în original, The Tempest *) – Piesa a devenit „bună de tipar” folosindu-se un manuscris pregătit de Ralph Crane, un editor profesionist (engleză scrivener, termen al timpului respectiv), angajat de compania teatrală King's Men. Crane era foarte bine cotat, producând rezultate de mare calitate, adaugând toate nuanțele intenționate de autorii pe care îi edita, incluzând folosirea divizării formale a actelor și a scenelor, utilizarea frecventă a variilor forme de paranteze și de cratime, precum și alte notații, ușor identificabile ca fiind ale sale.
2 (C 2) Doi tineri din Verona — (în original, The Two Gentlemen of Verona *) – după alt manuscris editat de Ralph Crane,
3 (C 3) Nevestele vesele din Windsor — (în original, The Merry Wives of Windsor – după alt manuscris editat de Ralph Crane,
4 (C 4) Măsură pentru măsură — (în original, Measure for Measure *) – probabil după alt manuscris editat de Ralph Crane,
5 (C 5) Comedia erorilor — (în original, The Comedy of Errors *) – probabil după manuscrise a lui Shakespeare, de tip ciorne - foul papers, ușor anotate,
6 (C 6) Mult zgomot pentru nimic — (în original, Much Ado About Nothing) – culeasă pentru tipar dintr-o copie quarto, ușor anotată,
7 (C 7) Zadarnicele chinuri ale dragostei — (în original, Love's Labour's Lost) – culeasă pentru tipar dintr-o copie corectată a unui exemplar al ediției Q1
8 (C 8) Visul unei nopți de vară — (în original, A Midsummer Night's Dream) – culeasă pentru tipar dintr-o copie corectată, bine anotată, a unui exemplar de tipul ediției Q2, posibil folosită precum un caiet regizoral - prompt-book,
9 (C 9) Neguțătorul din Veneția (în original, The Merchant of Venice) – culeasă pentru tipar dintr-o copie ușor corectată și editată, a unui exemplar de tipul Q1,
10 (C 10) Cum vă place (în original, As You Like It *) – culeasă pentru tipar dintr-un manuscris de calitate, ușor anotat, probabil de un regizor al piesei,
11 (C 11) Îmblânzirea scorpiei (în original, The Taming of the Shrew *) – culeasă pentru tipar dintre niște ciorne - foul papers a lui Shakespeare, probabil pregătite pentru a fi utilizate în regizarea piesei, ca un fel de prompt-book,
12 (C 12) Totul e bine când se termină cu bine (în original, All's Well That Ends Well *) - culeasă probabil dintre niște ciorne mai elaborate - foul papers a lui Shakespeare sau dintr-unul din manuscrisele sale,
13 (C 13) A douăsprezecea noapte (în original, Twelfth Night *) – culeasă pentru tipar fie dintr-o copie destinată regizării piesei (prompt-book) sau dintr-o transcriere a unui exemplar având aceeași destinație,
14 (C 14) Poveste de iarnă (în original, The Winter's Tale *) – culeasă după o altă transcriere a lui Ralph Crane.

Drame istorice (Histories)

15 (DI 15) Regele Ioan — (în original, King John *) – textul cules pentru tipar are origine nesigură, fie provenind dintr-un caiet regizoral - prompt-book ori din schițe - foul papers,
16 (DI 16) Richard al II-lea — (în original, Richard II) – textul bun de tipar provine dintr-o combinație dintre două exemplare de tipul Q3 și Q5, comparat și corectat după un caiet regizoral - prompt-book,
17 (DI 17) Henric al IV-lea - Partea 1 — (în original, Henry IV, Part 1) – textul bun de tipar provine dintr-o copie a unui exemplar Q5,
18 (DI 18) Henric al IV-lea - Partea a 2-a — (în original, Henry IV, Part 2) – origine nesigură a textului bun de tipar, cel mai probabil, este o combinație dintre un manuscris și un text de tip quarto,
19 (DI 19) Henric al V-lea — (în original, Henry V) – culegerea textului bun de tipar a fost făcută din schițele lui Shakespeare - foul papers,
20 (DI 20) Henric al VI-lea - Partea 1 — (în original, Henry VI, Part 1 *) – sursa tipăririi a fost o transcriere adnotată a unui manuscris al autorului,
21 (DI 21) Henric al VI-lea - Partea a 2-a — (în original, Henry VI, Part 2) – sursa a fost probabil un manuscris al lui Shakespearean, folosit la regizarea piesei - prompt-book,
22 (DI 22) Henric al VI-lea - Partea a 3-a — (în original, Henry VI, Part 3) – similar cu DI 21 (sau 2H6), sursa cea mai probabilă a textului tipărit a fost un caiet regizoral al lui Shakespearean - a prompt-book,
23 (DI 23) Richard al III-lea — (în original, Richard III) – sursa textului tipărit reprezintă un caz dificil; probabil este o combinație, folosind parțial o parte a textului unui exemplar Q3, respectiv folosind parțial o altă parte a textului unui exemplar Q6, produsul final fiind comparat și corectat cu ajutorul unui manuscris (probabil unul de tipul ciornă - foul papers),
24 (DI 24) Henric al VIII-lea — (în original, Henry VIII *) – textul bun de tipar a fost preluat dintr-o copie a unui manuscris al autorului.

Tragedii (Tragedies)

25 (T 25) Troilus și Cresida — (în original, Troilus and Cressida) – textul a fost probabil copiat din ediția quarto, corectat prin comparație cu ciornele de lucru ale lui Shakespeare (foul papers), și apoi tipărită după ce restul ediție First Folio fusese deja tipărită,
26 (T 26) Coriolan — (în original, Coriolanus *) – textul a fost cules și tipărit dintr-o transcriere de mare calitate a autorului însuși,
27 (T 27) Titus Andronicus — (în original, Titus Andronicus) – textul a fost cules și tipărit dintr-o copie a ediției Q3, care ar fi putut servi ca un caiet regizoral - a prompt-book,
28 (T 28) Romeo și Julieta — (în original, Romeo and Juliet) – de fapt, este o retipărire a textului dintr-un exemplar al seriei Q3.
29 (T 29) Timon din Atena — (în original, Timon of Athens *) – textul bun de tipar a fost probabil copiat sau compilat din ciornele de lucru ale lui Shakespeare (foul papers) sau dintr-o transcriere a acestora,
30 (T 30) Iulius Cezar — (în original, Julius Caesar *) – textul bun de tipar a folosit ca sursă originară un caiet regizoral (a prompt-book) ori o transcriere a unui astfel de exemplar,
31 (T 31) Macbeth — (în original, Macbeth *) – la tipărire a fost probabil folosit un caiet regizoral, și anume unul care probabil detaila adaptarea piesei pentru performanțe mai scurte, destinate interioarelor,
32 (T 32) Hamlet — (în original, Hamlet) – sursa textului bun de tipar, pentru acel Hamlet, reprezintă una dintre cele mai dificile probleme ale ediției First Folio; probabil a fost folosită o combinație a unui exemplar de tip Q2 și varii manuscrise.
33 (T 33) Regele Lear — (în original, King Lear) – determinarea originii textului bun de tipar a prezentat o altă problemă dificilă; probabil a fost compilat dintr-un exemplar al ediției Q1, cu referențieri la un exemplar al ediției Q2, apoi rezultatul a fost corectat folosind un caiet regizoral (a prompt-book),
34 (T 34) Othello — (în original, Othello) – sursa textului bun de tipar a constituit o altă problemă dificilă; cel mai probabil, sursa a fost copierea versiunii ediției Q1, care a fost corectată cu ajutorul unui manuscris de calitate,
35 (T 35) Antoniu și Cleopatra — (în original, Antony and Cleopatra *) – sursa textului bun de tipar a constituit. cel mai posibil, niște ciorne „finale” (foul papers) sau o transcriere a acestora.
36 (T 36) Cymbeline — (în original, Cymbeline *) – sursa primară a textului a fost, foarte posibil, o altă transcriere a lui Ralph Crane transcript ori, mai puțin probabil, un caiet regizoral o„ficial”.

Inițial, editorii intenționaseră ca piesa Troilus și Cresida (T 25) să urmeze după Romeo și Julieta (T 28), dar procesul bun de tipar, aflat într-un proces destul de avansat, urma să fie oprit, cel mai probabil datorită unui conflict generat de drepturi intelectuale. A fost ulterior adăugată, tot la secțiunea tragedii, dar ca prima dintre acestea, atunci când acel conflct fusese rezolvat. Acesta este motivul pentru care piesa Troilus și Cresida nu apare în cuprinsul volumului. ^[19]

Poem introductiv

Ben Jonson, un alt scriitor, poet și dramaturg faimos în epoca Renașterii engleze, contemporan cu Shakespeare, cunoscut pentru erudiția sa și apoi pentru influența sa majoră asupra culturii și limbii engleze, a scris prefața ediției First Folio, intitulată "To the Reader" - Către cititor, pe pagina opusă portretului-gravură realizat de Droeshout, aducând omagiul său operelor Marelui Bard.

„This Figure, that thou here ſeeſt put,

It vvas for gentle Shakeſpeare cut;
Wherein the Grauer had a ſtrife
vvith Nature, to out-doo the life :
O, could he but haue dravvne his vvit
As vvell in braſſe, as he hath hit
His face; the Print vvould then ſurpaſſe
All, that vvas euer vvrit in braſſe.
But, ſince he cannot, Reader, looke

Not on his Picture, but his Booke.”

Care, cu ajustările ortografice și de sens moderne, devine, în limba română:

“

Această figură, pe care o vezi aici,

Se folosește pentru o tăietură delicată de Shakespeare;
În care Grauer a avut o ceartă
Cu natura, pentru a depăși viața:
O, ar fi putut doar să-și dea umorul
La fel de bine [și] în bronz, [pre]cum a lovit
Fața lui; imprimarea s-ar supărea atunci
Toate, care au fost mereu scrise în bronz.
Dar, pentru că el nu poate, cititorule, uită-te
Nu la poza lui, ci în [această] carte a lui.

”

Referințe și note

Note

^ Dates follow the Julian calendar, used in England throughout Shakespeare's lifespan, but with the start of the year adjusted to 1 January (see Old Style and New Style dates). Under the Gregorian calendar, adopted in Catholic countries in 1582, Shakespeare died on 3 May.^[2]
^ The exact years of his London career are unknown, but biographers suggest that it may have begun any time from the mid-1580s to just before Robert Greene mentions Shakespeare in his Groats-Worth of Wit.^[3]^[4]^[5]
^ There is a tradition, first recorded by Nicholas Rowe and repeated by Johnson, that Shakespeare retired to Stratford "some years before his death".^[6] Retirement from all work was uncommon, however, and modern biographers generally do not accord this tradition a lot of weight.^[7] But after 1610, Shakespeare wrote fewer plays, and none are attributed to him after 1613.^[8] His last three plays were collaborations, probably with John Fletcher,^[9] who succeeded him as the house playwright of the King's Men.^[10]
^ By 1623, Shakespeare’s works had been printed in 95 editions. The closest competitors were Thomas Dekker (56), Thomas Middleton (43), and Ben Jonson (24).^[11]

Referințe

^ The Guardian 2015.
^ Schoenbaum 1987, p. xv.
^ Wells 2006, p. 28.
^ Schoenbaum 1987, pp. 144–146.
^ Chambers 1930, p. 59.
^ Ackroyd 2006, p. 476.
^ Honan 1998, pp. 382–383.
^ Schoenbaum 1987, p. 279.
^ Honan 1998, pp. 375–378.
^ Schoenbaum 1987, p. 276.
^ ^a ^b Rasmussen 2016, p. 23.
^ Greenblatt 2005, p. 11.
^ Bevington 2002, pp. 1–3.
^ Wells 1997, p. 399.
^ Acolo unde Geoffrey Chaucer, Edmund Spenser și Francis Beaumont fuseseră înmormântați (în catedrala Westminster Abbey) și contemporani ai lui Shakespeare, precum Ben Jonson vor fi ulterior înmormântați sau memorializați.
^ Greenblatt 2016.
^ Stephen Greenblatt, într-un articol scris pentru The New York Review of Books, indică și foarte posibilul motiv, scriind, „Un mare aristocrat [precum William Herbert] nu putea, pur și simplu, să indice o legătură între [oameni cu un statut social așa de diferit] cu o asemenea non-entitate socială - un antreprenor burghez și dramaturg fără onoruri Oxbridge sau distincții de familie ... ”. (În original, "A grand aristocrat ... could [not readily] show a connection to a social nonentity — a bourgeois entrepreneur and playwright without Oxbridge honors or family distinction ... ."
^ Evans 1974.
^ Halliday 1964, p. 420.

Eroare la citare: Eticheta <ref> cu numele „FOOTNOTEGreenblatt2016” definită în <references> nu este utilizată în textul anterior.

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de First Folio

Wikisursă

La Wikisursă există texte originale legate de First Folio

Resurse generale

en Jonathan Bate: The Case for the Folio

Facsimile digitale — en

West 31—The Bodleian Library's First Folio
West 150—The Boston Public Library's First Folio, digitized by the Internet Archive
The Internet Shakespeare Editions
- West 153—Brandeis University's First Folio, digitized for the Internet Shakespeare Editions project
- West 192—The State Library of New South Wales's First Folio, digitized for the Internet Shakespeare Editions project
West 6—The University of Cambridge's First Folio
Folger Shakespeare Library
- West 63^{[nefuncțională – arhivă]}—Folger Folio no. 5
- West 65—Folger Folio no. 7 – via EEBO (necesită abonare)
- West 67^{[nefuncțională – arhivă]}—Folger Folio no. 9
- West 126^{[nefuncțională – arhivă]}—Folger Folio no. 68
- West 77—Folger Folio no. 19
- West 80—Folger Folio no. 22
- West 91—Folger Folio no. 33
- West 96—Folger Folio no. 38
- West 101—Folger Folio no. 43
West 216^{[nefuncțională]}—The Bodmer Library's First Folio
West 185—The Harry Ransom Center's First Folio
West 12—The Brotherton Library's First Folio
West 201—Meisei University's First Folio
West 174^{[nefuncțională]}—Miami University's First Folio
West 192—The State Library of New South Wales's First Folio
West 180 Arhivat în 1 septembrie 2020, la Wayback Machine.—The Furness Library's First Folio
Unnumbered—The Bibliothèque d’agglomération de Saint-Omer's First Folio (discovered in 2016, after the West census)
West 197—The Württembergische Landesbibliothek's First Folio

[3] Dates follow the Julian calendar, used in England throughout Shakespeare's lifespan, but with the start of the year adjusted to 1 January (see Old Style and New Style dates). Under the Gregorian calendar, adopted in Catholic countries in 1582, Shakespeare died on 3 May.^[2]

[7] The exact years of his London career are unknown, but biographers suggest that it may have begun any time from the mid-1580s to just before Robert Greene mentions Shakespeare in his Groats-Worth of Wit.^[3]^[4]^[5]

[13] There is a tradition, first recorded by Nicholas Rowe and repeated by Johnson, that Shakespeare retired to Stratford "some years before his death".^[6] Retirement from all work was uncommon, however, and modern biographers generally do not accord this tradition a lot of weight.^[7] But after 1610, Shakespeare wrote fewer plays, and none are attributed to him after 1613.^[8] His last three plays were collaborations, probably with John Fletcher,^[9] who succeeded him as the house playwright of the King's Men.^[10]

[15] By 1623, Shakespeare’s works had been printed in 95 editions. The closest competitors were Thomas Dekker (56), Thomas Middleton (43), and Ben Jonson (24).^[11]

[FOOTNOTEThe_Guardian2015-1] The Guardian 2015.

[FOOTNOTESchoenbaum1987xv-2] Schoenbaum 1987, p. xv.

[FOOTNOTEWells200628-4] Wells 2006, p. 28.

[FOOTNOTESchoenbaum1987144–146-5] Schoenbaum 1987, pp. 144–146.

[FOOTNOTEChambers193059-6] Chambers 1930, p. 59.

[FOOTNOTEAckroyd2006476-8] Ackroyd 2006, p. 476.

[FOOTNOTEHonan1998382–383-9] Honan 1998, pp. 382–383.

[FOOTNOTESchoenbaum1987279-10] Schoenbaum 1987, p. 279.

[FOOTNOTEHonan1998375–378-11] Honan 1998, pp. 375–378.

[FOOTNOTESchoenbaum1987276-12] Schoenbaum 1987, p. 276.

[FOOTNOTERasmussen201623-14] Rasmussen 2016, p. 23.

[FOOTNOTEGreenblatt200511-16] Greenblatt 2005, p. 11.

[FOOTNOTEBevington20021–3-17] Bevington 2002, pp. 1–3.

[FOOTNOTEWells1997399-18] Wells 1997, p. 399.

[19] Acolo unde Geoffrey Chaucer, Edmund Spenser și Francis Beaumont fuseseră înmormântați (în catedrala Westminster Abbey) și contemporani ai lui Shakespeare, precum Ben Jonson vor fi ulterior înmormântați sau memorializați.

[FOOTNOTEGreenblatt2016-20] Greenblatt 2016.

[21] Stephen Greenblatt, într-un articol scris pentru The New York Review of Books, indică și foarte posibilul motiv, scriind, „Un mare aristocrat [precum William Herbert] nu putea, pur și simplu, să indice o legătură între [oameni cu un statut social așa de diferit] cu o asemenea non-entitate socială - un antreprenor burghez și dramaturg fără onoruri Oxbridge sau distincții de familie ... ”. (În original, "A grand aristocrat ... could [not readily] show a connection to a social nonentity — a bourgeois entrepreneur and playwright without Oxbridge honors or family distinction ... ."

[FOOTNOTEEvans1974-22] Evans 1974.

[FOOTNOTEHalliday1964420-23] Halliday 1964, p. 420.

[1]

[a]

[b]

[c]

[11]

[d]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

v d m Kingdom of England — Regatul Angliei (927–1649) și (1660–1707)
Istorie	Axa timpului Anglia anglo-saxonă — Heptarhie Regatul Angliei Cucerirea normandă Anglo-Normanzi Anarhia (1138 - 1153) Imperiul Angevin Anglia în Evul Mediu târziu Economia medievală a Angliei Războiul celor Două Roze Perioada Tudor Reforma engleză Epoca Elisabetană Renașterea engleză Perioada Stuart Uniunea coroanelor Complotul prafului de pușcă Epoca Iacobeană Războiul Civil Interregnum (Anglia) Commonwealthul Angliei Protectoratul Restorația Stuart Complotul papist Criza excluziei Revoluția glorioasă (Glorious Revolution) Uniunea cu Scoția Posesiunile Angliei Istoria maritimă a Angliei
Case regale	Wessex — existență (519 - 1125) și casă regală (871 - 1066) Knýtlinga — existență (916 - 1042) și casă regală (1018 - 1066) Normandia — existență (911 – 1167) și casă regală (1066 - 1154) Angevinii Plantagenet — existență (anii 1100 – 1499 (m) și 1541 (f)) și casă regală (1154 - 1485) Lancaster — existență (anii 1267 – 1471) și casă regală (1267 - 1471) York — existență (anii 1385 – 1499) și casă regală (1385 - 1485) Tudor — existență (anii 1485 – 1603) și casă regală (1485 - 1603) Stuart — existență (anii 1371 – 1807) și casă regală (1371 - 1714) Orange-Nassau — existență (anii 1544 – 1890) și casă regală (1371 - 1714)
Politică Legislație	Witenagemot Curia regis Parlament Camera lorzilor Camera comunelor Monarhii Regatului Angliei Consiliul de Stat Lord Protector Peerage Privy Council Ministere Secretar de Stat (Anglia) Guvernare Guvern Elisabetan Camera stellata Whigs Tories Acte ale Parlamentului — până în 1483 1485–1601 1603–1641 1642–1660 1660–1699 1700–1706
Forțe militare	Forțele militare anglo-saxone Armament anglo-saxon Armata Angliei Noul model de armată Royal Navy Vase de război Istoria Royal Navy (înainte de 1707)
Geografie	Comitate istorice Insule Locuri Târguri Castele Palate
Demografie	Limba engleză în Anglia Englezi Listă de englezi
Cultura Angliei	Religie Biserica Anglicană Bucătărie Folclorul englez Dansul Morris Dansuri populare
Arhitectură	Anglo-Saxonă Goticul englez Tudor Elisabetană Iacobeană Stilul Reginei Anne Georgian
Simboluri naționale	Drapelul național (Listă de steaguri) Heraldică Stemă College of Arms Ecusoane heraldice Semne heraldice monarhice Steaguri heraldice Bijuteriile Coroanei Angliei Trandafirul Tudor Arborele de stejar — Stejar Saint George - Sfântul George Ziua Sfântului George în Anglia